O bere la o poarta nevopsita

În concediul meu din vară am ales să merg împreună cu trupa de la Xtension 3 zile la muncă într-un sat afectat de inundaţii.   Când am intrat în sat, a fost exact cum nu mă aşteptam.  Erau case aproape dărâmate, copaci căzuţi,  practic era un sat în paragină.  Mă aşteptam sa vad activitate, oameni muncind la casele lor, dinamism, însa ne-am trezit într-un sat cu nişte oameni care-şi imaginau altfel viaţa.  Am mers la tanti careia trebuia să-i scoatem noroiul din casă, să facem ceva curaţenie şi să-i facem un gard nou.  Tanti era o doamnă trecută de 70 de ani, abia mai vorbea, deci era de înţeles că nu se poate ajuta singură.   Cât mă uitam de-a lungul drumului, lumea era ieşită la porţi la socializare.  Ţigara era ţigara, berea era bere, bârfa era bârfa, munca… nu era.  Era un contrast ciudat.  Ei, cu cizme de cauciuc (fără floricele pe ele, cum se poartă acum), cu salopete şi haine specifice mediului rural se uitau la noi. Îmbrăcămintea noastră dadea mai mult a casual; nu prea se potriveau converşii mei cu hârleţul cu care săpam, sau manichiura lui Sohpie cu bidineaua, însă ne dădeam silinţa cât puteam.  Nu-mi convenea când mai veneau nenii de prin sat să ne facă poze cu telefoanele, însă am acceptat că românul n-are întotdeauna chef de muncă şi asta e.   La plecare am aflat un lucru care mai bine nu-l auzeam. Tanti careia i-am făcut noi gardul era mama lui nenea de peste drum care a stat toată ziua la poartă admirând ceata de orăşeni care muncea la el în sat. Toată ziua n-a dat un cui la mână.  I se părea normal să fie ajutat, în nici un caz să ajute.

E doar un caz puţin mai evident poate.  Când în loc de sânge îţi curge lene prin vene e normal să stai la poartă cu berea în mână o zi întreagă chiar dacă gardul ţi-e nevopsit.  Când n-ai chef de muncă întotdeauna e responsabil statul pentru că nu-ţi gaseşti serviciu, întotdeauna e responsabilitatea altuia să-ţi facă treaba pentru că tu ai muncit destul, evident.  Există anumite concepţii faţă de care am un dispreţ de nedescris, concepţii de genul – „Eu fac şcoală să le dau altora de muncă, nu să muncesc eu. Munca e pentru prostime. Eu am facultate. ”  „Decât să muncesc pe 8 milioane mai bine stau acasă”, „Nu sunt destul de motivat să muncesc”, „E prea grea munca asta pentru mine”.

N-am un final pozitiv pentru articol şi n-am o soluţie la lene pentru că probabil daca se găseşte vreun puturos care să-mi citească articolul ori nu va recunoaşte că-i leneş, ca de.. lui dacă i s-ar inunda casa, atunci ar munci ca un adevarat gospodar, n-ar face niciodata ca nenii aia din sat, ca doar lenea se vede doar în situaţii extreme.  Niciodată nu spune nimic despre tine faptul că în casă îşi fac cuib şi şobolanii de acum, niciodata nu spune nimic despre tine faptul ca dormi 10 ore noaptea şi înca 3 la amiaza, niciodata nu înseamna nimic faptul că după ce mănânci laşi 4-5 zile vasele nespalate, absolut niciodata! Astea-s lucruri pentru care întotdeauna exista explicaţii şi motive.  Oamenii puturoşi sunt ăia de-şi desfac o bere la o poartă nevopsită.


5 responses to “O bere la o poarta nevopsita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: