Un fund.. de groapa

Azi, luni, 13 septembrie, in zi de doliu pentru elevi imi permit sa fiu putin mai optimist apeland mai mult la naivitatea mea decat la supradoza de realism care poate fi fatala de multe ori.

Am ascultat de nenumarate ori oameni care plangeau dupa vremurile comuniste, oameni carora li s-a facut dor de stat la cozi si de vorbit in soapta si n-am putut niciodata sa-i contrazic pentru ca la revolutie aveam venerabila varsta de doar 1 an, deci nu-mi pot da cu parerea despre ceva ce n-am trait si n-am cunoscut.  Imi permit doar sa centralizez din ce-am citit si din ce-am auzit si sa spun ca daca libertatea ne-am cumparat-o in rate pe care le tot platim de la revolutie incoace ,   eu tot cred ca a meritat.

Imi amintesc fara nici un fel de nostalgie de anii ’96-2000 cand scoteam frigiderul gol din priza.  Imi amintesc cand in loc de alta pereche de adidasi cumparam un super glue de la rusi sa lipesc talpa adibasului din bazar. Hainele lui Tibi le purtam si eu, iar hainele mele le pastram pentru vremea cand Ovidiu mai crestea sa le poarte si el.  Incetul cu incetul lucrurile au inceput sa se mai schimbe si am inceput si noi sa ne permitem ceva mai multe.  De prin 2003 pana prin 2007 am trait o crestere economica destul de mare zic eu.  Atitudinea a fost aceeasi – una de nemutumire, pentru ca de.. am vazut noi in Italia ca aia traiesc mai bine.

A trecut neobservat faptul ca am inlocuit bazarul cu Mallul, lipiciul cu alta pereche de Nikeuri, peticul cu alta pereche de Levis si autobuzul cu masina.   Fixul cu roata e in pod, acum umblu cu aifonu cu multi-touch in buzunar.  Siriusul, la fel, zace in pod, ca acum e lipita de perete o plasma de 50 de inch cu ecran 3d. Vorbind de perete,  acum nu se mai plange nici el ca e acoperit de un praf de piatra tocit, ci e super-glet cu lavabil peste.  Cand intru in bucatarie, imi dau seama ca nu mai mananc margarina sau salam. De fapt, nici nu mai intru in bucatarie in ultima vreme pentru ca imi permit sa mananc aproape zilnic in oras.  Sa mai zic ceva despre jocurile pe televizor din 2000 fata de laptopurile cu procesoare Intel® CoreTM i7 cu Hdduri de 2 TB.  Sunt mult prea multe lucruri pe care ni le permitem acum si nu ni le permiteam acum 5-6 -10 ani.

Cu toate astea, tot aud ca suntem la fundul gropii, ca nu se poate mai rau de atat, ca mergem din rau in mai rau si tot felul de prezumtii ale unui viitor negru, sau mai rau, inexistent.  Eu sunt optimist si cred ca dupa ce se va termina nebunia asta cu criza vom trai si mai bine si ne vom permite si mai multe decat acum. Nu cred ca asta se va intampla in 50 de ani, ci in maxim 2-3 ani.  Fundul gropii e departe de noi si alte natiuni se roaga sa ajunga in starea de subdezvoltare in care e Romania acum.

Iertati-mi naivitatea si subiectivismul.

PS: Stiu ca nu toata lumea are plasme (nici eu n-am), nu toata lumea are laptop de 2 TB, nu toata lumea mananca in oras  si nu toata lumea are masina sau aifon, insa stiu ca nemultumirea noastra vizavi de nivelul nostru e trai e cauzata in general pentru ca pretentiile noastre cresc de la o zi la alta.


17 responses to “Un fund.. de groapa

  • Pavel

    M-am și speriat! 😀 Credeam că citesc un milionar ce încă a mai rămas un pic cu picioarele pe pământ. Dar de unde, ești un supra-optimist. Sper să nu te lovească pesimismul crunt când îți vei da seama că în România visele nu se pot realiza.

  • Corneliu

    Si eu, care chiar ma gandeam ca ne infiintam odata la tine si ne uitam la un film pe plasma aia.. dar inca mai trag nadejde, ca e usor de tras dupa cat am impins pana acum.

    Sunt mai mult decat de acord cu tine in ce priveste ideea articolului.

  • GICU

    Un pesimist e un optimist informat…:)
    nu exista -inca- laptop cu hdd de 2 TB…:)–daca ai un link…da-l aici,..TE ROG
    doar de curiozitate…laptopurile le consider inutile..:)-decat daca sunt moca…

  • conea

    eu zic ca macar odata pe saptamana sa mai luam niste MD si pufuleti, sa vizionam despre virisul T si Regina Rosie…se pare ca treburile astea fac bine la inspiratie =))

  • alexandra k

    spiritul de turma ne duce spre fundul gropii.daca are vecinul si eu vreau ,chiar daca nu ma implineste chestia asta la fel de mult.Chiar daca promovam unificarea si globalizarea suntem totusi diferiti,de la infatisare , la personalitate ,ganduri si vise.De ce sa vreau si eu un Apple daca Dell-ul meu ma satisface??? Stiu ca vrem comoditate si rezultate in acelasi timp insa asta nu cred ca ne face mai mult oameni decat eram in vremea comunista.asa ca , haideti sa ne folosim de old stuffs si sa investim mai mult in altele, in noi daca vreti, in realizarea unor vise care te implinesc, iti aduc pace si bucurie si speranta si optimismul de care avem nevoie.articolul asta ma face sa-mi incep altfel ziua, sa am grija in ce investesc si ce-mi doresc si ca pretentiile sa creasca in dreptul meu , sa fiu asa si asa, nu sa vreau ceva sau altceva.multumesc!

  • Oana M.

    Stii ce mi se pare gresit?Ca acesti copii cresc cu gandul ca niciodata nu vor putea sa faca sau sa schimbe ceva in Romania si nu,nu e asa si nu vorbesc dintr-un patriotism alimentat de bunici sau parinti.Vorbesc asa pentru ca stiu ca atata timp cat exista un Dumnezeu viu,Romania noastra poate inflori.Si o va face!Iar tie,nimeni nu-ti poate lua optimismul pentru ca vad ceva mai mult decat optimism aici.

  • anonim

    dumnezeu viu?! esti cumva din cultul lui maradona ? get real!

  • Iulia

    Imi place ce ai scris! Ne plangem degeaba si ne place sa vedem toate in negru, de parca am fii cei mai nenorociti oameni. Poate ca ar trebui sa ne fie rusine, macar la gandul ca zilnic in lume zeci de mii de oameni chiar mor de foame! Mai bine decat o ducem noi nici nu se poate! Uitam esentialul…Proverbe 17, 22. Cititi! 🙂

  • Niros

    Ma uit in Mall-ul din BANEASA, pe care il vizitez aproape zilnic (ca acolo lucrez) si vad o gramada de cocalari cu fitze,lume care vine si pleaca, mişuneală….. dar de cumparat, nu prea se cumpara. La un momentdat m-am gandit asa : ce o sa se intample cu toate mall-urile astea din Bucuresti cand efectiv lumea n-o sa mai aibe bani sa cumpere decat strictul necesar (apa si painea) ?? Ce o sa se intample cu ele, aceste piramide ale luxului, opulentei,bogatiei….. vor ramane ele niste morminte pustii asemeni celor din Egipt, o amintire dureroasa a trecutului? Caci din cate vad eu, reducerile afisate pe vitrinele magazinelor arata ca situatia nu este tocmai roz, iar falimentul pare mai aproape de realitate. Aiurea sa crezi ca o vom duce mai bine. Unii cu siguranta o vor duce in continuare bine, dar majoritatea românaşilor sunt …săraci. Ce vedem noi in mall-uri nu este decat o iluzie a sperantei, a bunastarii, afara in strada stau cersetorii.

  • Filip

    @niros: sarac nu inseamna trist, asa cum nici bogat nu inseamna fericit.

  • Tibi

    mie mi se pare ca perceptia asta asupra a cat de bogati sau saraci „sunt romanii” e doar un pretext prin care sa ne exprimam parerea despre evolutia noastra strict personala. Sunt o multime de oameni care s-au imbogatit pe criza si mult mai multi care chiar nu au fost afectati. Traim mai rau? depinde.. Grupele sociale vulnerabile, mai putin pregatite sau pe servicii de mic interes ar spune ca da.. personal mi se pare ca e relativ..

    imi place insa sa cred ca totul merge inspre bine, si nu o sa vina sfarsitul fiscal al lumii..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: