Hibele

Posted on

Aproape ca ma enerveaza faptul ca de fiecare data cand scriu ceva de rau trebuie sa fie despre altcineva si nu de mine.  Realizez ca sunt si suntem incapabili sa ne vedem propriile defecte.  Cand ma pregateam de interviul care m-a facut imeghebist acum 2 ani jumatate, cel mai greu lucru la care sa gasesc raspuns a fost probabil partea aia cu cele 5 defecte.   Pentru un interviu defectele sunt standard in general ( adica lucruri de genul – am pretentii prea mari de la ceilalti, prea atent la detalii, etc), insa daca vorbesc de o sinceritate, trebuie sa caut defectele alea care chiar m-ar pune intr-o  lumina proasta.  Nu ma refer neaparat la obiceiuri proaste, pentru ca astea-s usor de gasit, ma refer la hibe in caracter pentru ca acolo vreau si trebuie sa lucrez.

In general defectele astea nu-s deranjante pentru mine, ci mai degraba pentru cei din jur.  Eu unu ma cred tare important si nu ma deranjeaza sa ma cred asa. Insa, in momentul in care dau share la importanta asta peste tot in jur, devine deranjant. Dintr-un baiat de treaba ma transform cel mai  impertinent, tupeist,  arogant, mandru si orgolios om.  Am trait intr-un mediu in care daca o gafam era grav (pana in clasa a 8-a n-am avut voie sa iau nota mai mica de 8 la scoala ), iar daca faceam ceva bun, eram foarte apreciat.  Lucrul asta m-a facut sa incerc tot timpul sa-mi ascund greselile pentru a evita anumite urmari si sa scot in evidenta toate realizarile.  Treaba asta se impleteste cumva cu faptul ca ma cred important.  Asa ca tind sa ma laud toata ziua.

Delia imi mai da peste nas, ca ei ii permit.  Cornel inca ma suporta, dar cu timpul isi va permite si el sa-mi dea peste nas de fiecare data cand o iau pe aratura. Marius, cand vede ca incep sa exagerez imi zice direct sa las abureala si cateodata ma ia si la misto. De Tibi ce sa mai zic, cand, daca ma laud cu ceva la el.. imi zice – „Asa, si? Ce-i mare lucru?”.   Astia-s oameni pe care-i consider prieteni. Oameni care se uita la mine si stiu sa-mi spuna – asta-mi place la tine – cealalta nu.

Si-acum evident ca am dat-o pe prietenie, ca sa schimb subiectul repede, nu cumva sa-mi iasa in evidenta hibele.  Si nici macar n-o fac intentionat. Treaba asta cu defectele e groasa la mine.

PS: Nu-i genul de articol in care sa-mi insir defectele si sa spun ca alea imi dau identitate si ca mie mi-e bine cu ele. Aia e erezie.  Aici ma scot din lumina aia pozitiva si incerc sa-mi scot putin in evidenta partea aia enervanta a mea.    Nu incercati sa puneti intr-o lumina pozitiva ce-am scris aici ca-mi stricati toata munca.

3 thoughts on “Hibele

    liviu said:
    Iunie 8, 2010 la 10:40 am

    Sa nu iti fie frica de perfectiune, niciodata nu o s-o atingi – Salvador Dali (citat din Ring-ul de azi)
    Asa cum zici si tu trebuie sa ne obisnum ca avem defecte si sa nu le ascundem.

    GICU said:
    Iunie 8, 2010 la 11:11 am

    toti treb sa tindem sa fim alpha male…–asa avem femei , bani…etc

    conea said:
    Iunie 8, 2010 la 2:01 pm

    pazeste-ti nasu :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s