Un caracter

Am trait o experienta interesanta la inceputul anului cand m-am ocupat de evaluarea si crearea de planuri de dezvoltare pentru angajatii companiei unde lucrez.  Am ramas cu un lucru important din toata evaluarea asta.

Cand li s-a cerut oamenilor sa-si faca auto-evaluarea am vazut cum fiecare incerca sa-si scoata in evidenta cat mai bine calitatile, cum fiecare se lauda auto-aprecia si bineinteles cum se vedea fiecare in oglinda asta a caracterului.  Lucrul s-a conturat si mai bine cand am inceput sa lucrez cu ei la planurile de dezvoltare.  Am ramas surprins oarecum cand cei mai multi o parte din oameni au refuzat in prima faza sa faca un plan de dezvoltare pentru ca nu credeau ca mai este loc de imbunatatire.  Dupa discutii purtate cu ei, unii s-au convins ca mai sunt lucruri de invatat altii si-au facut un plan de dezvoltare putin de fatada, ca sa fie acolo. Mi-am dat seama ca asa imi place si mie sa gandesc despre mine: ca sunt cel mai bun, ca sunt indispensabil, ca fac eforturi maxime, ca am capacitati enorme sau ca sunt prea bun pentru lumea asta rea.

Am incercat sa privesc putin mai realist la mine si cand am vazut cate sunt de schimbat, cate sunt de imbunatatit, cate sunt de invatat, aproape ca m-am ingrozit.  Am gasit in mine incapatanare, am gasit o mandrie prosteasca, am gasit tendinta de subapreciere a celor din jur, am vazut ca nu-mi recunosc greselile, am gasit ignoranta. In schimb nu am gasit maleabilitate, nu am gasit intelegere, nu am gasit ingaduinta, nu am gasit modestie… si m-am speriat. A fost o sperietura pozitiva pentru ca m-a motivat sa ma lupt sa continui formarea unui caracter frumos.

Degeaba crezi ca esti cel mai bun. Degeaba cred altii ca esti cel mai bun daca ai un caracter care duhneste a egoism, a mandrie, a incapatanare.. E chiar degeaba.


3 responses to “Un caracter

  • Aurelian

    Nu mai vorbesc de punctajul „umflat” pardon optimist…

  • CIRO

    CIRO o sa se KR

  • My7uNa

    Cand descoperi ca nu esti asa cum te vezi este cam dureros . Cel putin pentru mine , pfoai , m-a dat peste cap total . Traiam cu impresia ca-s cea mai buna in domeniul in care am ales sa-mi pun amprenta , ca nimeni si nimic nu ma poate atinge si mai ales depasi . Spre nefericirea mea am constatat ca mai sunt multi si mai buni ca mine . Oricum , a fost o experienta constructiva care sper sa aibe o finalitate exact asa cum mi-am propus .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: