Dreptul la proprietate

Discutam saptamana trecuta cu Ruben despre simtul proprietatii.

Pana nu demult aveam cutiuta cu monede la comun.  Pentru ca in general sunt destul de calculat (calculat am zis, nu zgarcit! ) nu suportam ideea ca asupra banilor aia care erau si ai mei nu aveam control deplin.   Cred ca e si vorba de tendinta aia de independenta absoluta.  Pana si cand ne-am cumparat fiarele cu care facem zile fripte vecinilor de jos, am zis ca eu cumpar gantere si ei 3 cumpara banca si haltera.   Abia reusesc  sa ma impac cu ideea ca mananc din aceeasi oala cu Ruben si nu din cauza lui, ci din cauza mea pentru ca vreau sa stiu ca ce-i al meu e al meu.

Ruben are dreptate cand imi spune ca.. dupa ce am sa fiu la casa mea ce-am sa fac?  Acolo nu prea mai exista ideea de „al meu”.  Nu stiu ce-am sa fac, dar deocamdata vreau sa stiu ca am control deplin asupra lucrurilor mele.

Ma intreb daca ar trebui sa incep sa invat ce-i ala ciorap comun.   Mi-e incomod.

PS: a nu se confunda simtul proprietatii cu posesivitate sau egoism pentru ca sunt lucruri diferite

Anunțuri

6 responses to “Dreptul la proprietate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: