De ce suntem niste lipitori

Posted on

Povesteam cu Ovidiu, unul din cei 2 prieteni din Suceava cu care inca mai tin legatura (trist, daca ma gandesc ca acum 2 ani jumatate tineam legatura cu vreo 50 pe putin ).  Ii ziceam ca renunt la un examen ca sa pot ajuta un prieten la ceva.  Intrebarea lui Ovidiu, evident, a fost daca acel prieten ar face acelasi lucru pentru mine.  Raspunsul a fost clar – NU.

Acum, noi ne impartim cunostiintele oarecum pe categorii.  Stim ca Marius e ala cu computerele, ca Andrei are masina, ca Mihai e ala care iese cu tine in oras la orice ora, ca Ioana te asculta si are intotdeauna un sfat bun, ca  Irinel te poate imprumuta cu bani si-asa mai departe.  Tendinta e sa facem cel mai bun prieten pe Andrei daca suntem plimbareti, pe Mihai daca nu suportam singuratatea, pe Ioana daca ne place sa ne plagem sa vorbim mult despre noi, sau pe Irinel daca suntem niste profitori cu bani putini.  Pe Marius nu ni-l facem prieten pentru ca de el avem nevoie cel mai rar.

Ce mi se pare mie aiurea e ca tindem sa avem pretentii de la niste oameni care n-au nici o datorie fata de noi.

E atitudinea aia clasica in care ii ceri ajutorul cuiva, ajutorul iti este oferit, tu multumesti si pentru ca ai multumit asta te face prieten cu respectivul si daca ti-e prieten e obligat ca si maine sa te ajute, eventual cu un favor si mai mare si bineinteles, tot gratuit. Si favorurile pe care le ceri devin din ce in ce mai mari pana cand ala de langa tine se prinde ca el doar ofera si nu primeste nimic in schimb si iti da cu flit. Atunci imediat te simti dezamagit ca te-a tradat prietenul cel mai bun si bineinteles ca te duci la Ioana sa te plangi.  Problema e cand tot timpul astepti sa primesti si niciodata nu esti gata sa oferi ceva in schimb.

In general nu cer niciodata un favor celui pe care nu l-am ajutat cu nimic si niciodata nu mai cer a doua oara un favor persoanei respective daca ma refuza prima oara; dar pentru ca sunt fraier, eu s-ar putea sa-l mai ajut pe el de 2-3 ori pana ma prind ca-i lipitoare ( fara intentii rele, evident).

Pana la urma toti suntem niste lipitori parazite care am suge si ultima picatura de sange din cel de langa noi, numai sa ne facem noi burtile mari si cozile bronzate.

2 thoughts on “De ce suntem niste lipitori

    Ovi said:
    Aprilie 15, 2010 la 8:28 am

    e fraier cine da de la el-prea mult…nu cine cere..:)

    simona said:
    Aprilie 15, 2010 la 5:20 pm

    drept graiesti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s