Oalele mele

Sunt anumite povestioare din biblie care nu mi-au convenit niciodata.   Ma gandeam ieri la una din ele, la parabola lucratorilor viei.

Un patron avea de lucrat o vie, asa ca se duce de dimineata ia din targ niste muncitori,  se intelege la bani si ii trimite in vie.  Dupa cateva ore se duce iar in targ si mai aduce cativa muncitori. Pe seara, cand mai era doar o ora de muncit, mai ia cativa muncitori si ii trimite in vie. La urma, ii cheama pe toti la el. Cei care muncisera 8 ore, au primit dupa cum s-au inteles, 1 dinar, cei care au muncit 6 ore au primit 1 dinar si cei care au muncit o singura ora au primit tot 1 dinar. Bineinteles ca cei care au muncit cel mai mult au fost nemultumiti de asa zisa nedreptate a patronului.

Eu ii cred ca erau nemultumiti. Chiar ii inteleg. Si sincer, patronul la faza asta mi s-a parut, nu necinstit, ci pur si simplu, partinitor.

Nu-mi convine deloc povestioara asta, dar sunt obligat sa fiu de acord cu ea.  Cand faci ceea ce esti dator sa faci,  asteptarea recunostiintei iti garanteaza dezamagirea. Cand te compari cu ceilalti, tot timpul faci loc dezamagirii. Cand masori peste tot cu dreptatea ta, bineinteles ca vei ramane dezamagit. Cand te pui in locul aluia cu bani si spui ca in locul lui tu ai fi facut nu stiu cum, zici asta din frustrare.

Poate e una din cele mai grele pilde pentru mine, pentru ca ma obliga sa-mi vad de treaba mea, sa nu ma mai compar cu nimeni si sa ma limitez la oalele mele. E nasol, dar e sanatos.

Anunțuri

4 responses to “Oalele mele

  • Ovi

    cine nu are grija de propriile oua -poate ramane fara ele..:)
    societatea te vrea limitat si la locul lui-
    fii altfel…indreznet,luptator…

  • liviu

    Ai dreptate, e grea pilda asta dar e foarte aproape de realitatea zilelor noastre

  • ELMMAR

    (Off topic)
    Visu’ Lu’ Boc Cel Mic

    La umbra de bonsai nipon, un Boc mic vegeteaza,
    Si ascultandu-l pe Salam, maret destin viseaza.
    In bataliile ce vin cu ostile batrane,
    Biruitor in veci va fi, catane va rapune.

    El este Cezar-ul roman, cand galii ii invinge
    Sau Alexandru Macedon, pe persi cand ii infrange.
    E Napoleon-ul din Egipt, luptand cu mamelucii
    Sau Stefan Sfant, cand la Vaslui, se razboia cu turcii.

    E general sau imparat, e rege, mai nou e presedinte
    Ochi pentru ochi avand in gand si dinte pentru dinte.
    Profesori cad suvoi pe camp, cand coasa manuieste
    Si bugetari, doi cate doi, securea de-i luceste.

    Se vede-n vis eminescian, nemuritor si rece,
    Privind de sus la boborean, in viata cum se trece.
    E mic de stat, liliputan , dar varsator de sange
    Cand ordonante da in draci si biruri grele strange.

    Deodata insa-un hahait loveste ca Furia
    Si-o voce dura, de stapan, ii curma reveria:
    – Ce faci Emile, iar visezi cand imi asculti maneaua?
    Hai, mars d-aci si-adu-mi la pat tucalu’ si cafeaua!

    Morala:
    De esti Boc si dobitoc, sa nu te-ncrezi in Guta
    Ca vine Basea cel Voinic si-ti trage drept sub…barbie!
    (Autor, Marcus)

  • EstNordEst

    da, motivul pentru care esti dezamagit este acela ca te compari cu altii. Totodata, modul in care iti negociezi salariul tine de tine… chiar si in zilele noastre.

    De multe ori s-a intamplat… vine un nou angajat in departamentul tau… tu esti obligat sa-l inveti tot ce stii pentru ca el e cartof… si dupa aia afli ca are salariu aproape dublu…

    Se intampla… conteaza cum negociem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: