Inca nu stiu pe cine sa dau vina pentru asta.
Exista genul ala de oameni care totdeauna trebuie sa aiba ceva in plus fata de tine. Adica, daca tu iti cumperi o pereche de sosete, el trebuie ca imediat dupa aia sa-si cumpere 2 perechi, doar asa, sa fie el mai bun decat tine. Si pentru ca nu-i de-ajuns atat, mai vine si la tine sa se laude, ca el are doua si tu doar una. Clar e mai bun decat tine. Oamenii astia nu recunosc niciodata ca cineva de aceeasi teapa cu ei ar putea face un lucru mai bine decat ei. Intotdeauna ei au sfaturile cele mai bune, intotdeauna ei au de povestit ceva mai interesant, intotdeauna ei au problemele cele mai grele. Daca ii spui ca ti-ai rupt piciorul, in mod sigur o sa-ti aduca aminte ca el la gradinita si-a scrintit un deget, dar pe el l-a durut mai tare degetul decat te doare pe tine acum piciorul; oameni care nu stiu sa asculte; oameni care nu stiu sa priveasca din alt punct de vedere decat al lor. Daca te impinge cel rau sa le spui vreo problema de-a ta, sa fii sigur ca dupa ce te face cu ou si cu otet, ca de ce ai facut asa, de ce nu l-ai intrebat mai repede, etc, iti da o solutie cat se poate de proasta. Incearca sa-i spui ca n-o sa-l asculti, si vorba reclamei – „BANG – un deget”. Lui nu-i trebuie niciodata argument pentru nimic. E de-ajuns ca zice el asa, deci asa e. Au dezvoltat ca un sistem de aparare un egocentrism, o incapatanare, in nici un caz o ambitie.
As putea spune ca e din cauza parintilor, ca parintii intotdeauna i-a comparat ba cu un coleg de clasa mai bun, ba cu un frate mai mare, ba cu un vecin; parinti care niciodata n-au fost multumiti de el. Sau simplu, as putea spune ca e din vina lor. Ca asa sunt ei, mai limitati si ca gandesc in halul ala de prost si de egoist.
Probabil e unul din putinele genuri de oameni cu care pur si simplu nu pot socializa cum trebuie, nu pot lucra, nu pot face nimic. N-ai cum face ceva cu un om care nu lasa niciodata nimic de la el, un om care daca cumva gandesti cat de putin diferit, te condamna si e gata sa sara la bataie numai sa iti schimbe punctul de vedere sau sa-ti demonstreze ca n-ai dreptate. Nu poti pur si simplu, pentru ca daca incerci sa te argumentezi cu el, nu te lasa nici sa deschizi gura. Cel mai trist e faptul ca sunt prea incapatanati sa vada ca au o problema si din cauza asta risca sa nu se schimbe niciodata.
Si acum in mod sigur o sa va ganditi la alte persoane care sunt asa, in nici un caz la voi, asa-i?
16 martie 2010 at 9:17 am
[…] în goana iubirii. Plouă. Ploaie de gânduri cu miros întârziat de primăvară. Condensez gândurile în nori încrețiți, iar ascensiunea orografică mă ajută să-i plasez pe muntele frunții ca […]
16 martie 2010 at 9:27 am
Unul din cele mai bune lucruri pe care l-am invatat e sa mai si ascult inainte sa vorbesc.
Daca eu am invatat, inseamna ca oamenii acestia pot fi schimbati. La mine s-a aplicat principiul: Dai cu capul pana te doare, apoi inveti intai sa te uiti si sa te apleci daca trebuie.
16 martie 2010 at 10:13 am
Daca nu esti capabil sa asculti, macar fa-te ca asculti.
16 martie 2010 at 1:44 pm
de ce?
16 martie 2010 at 11:40 am
cand am inceput sa citesc m-am gandit la ideea ca scrii despre mine, :))
16 martie 2010 at 1:44 pm
ba ce mincinos esti :))
16 martie 2010 at 11:41 am
Sunt doar frustrari acumulate in timp.
16 martie 2010 at 11:53 am
„Expresia” „lasa ca eu am patit si mai rau…” e uneori si cu intentia de a convinge omu` c-o sa treaca peste:|
Anyway, hai sa-ti zic cum un prieten si-a facut o afacere cu bolovani…:)) Niste pietre mari, colorate, de pus in fata casei. A inceput cu pietricele mici pentru coliere si apoi tot mai mari… pana pe la vreo n milioane. Eram surprinsa cine dr*cu da bani pe bolovani?:| Explicatia??… „Pai ii vand lu ala un bolovan de n milione si vine vecinu si vrea unu de n+1 si tot asa.”
16 martie 2010 at 1:54 pm
Fara sa jignesc pe cineva d-aici… eu cunosc doua persoane de genul asta… ambele sunt OLTENI!
Oare sa fie o caracteristica olteneasca ? 🙂
16 martie 2010 at 2:15 pm
:)) cand ai sa cunosti majoritatea oltenilor, ai sa poti generaliza ;))