Il stiti pe taktu? El e unul din cei 3 colaholici iar cand nu e colaholic e IT-ist, nu obisnuit, ci se ocupa cu partea de design. Mi-a atras atentia intr-un mod deosebit prin stilul lui de abordare al lucrurilor. Imi place ironia lui. L-am rugat sa scrie un articol despre viitor, iar eu unul am ramas impresionat de ce a scris. Chiar foarte impresionat.
In caz ca n-ati banuit, titlul e la misto. Daca stiam asa ceva, scriam o carte si eram milionar in euro pana acum. Dar viitorul pe care ni-l imaginam toti astazi suna cam asa: criza, somaj, saracie, impozite, faliment, AH1N1, 2012 si lista poate continua…
Presupun ca motivul pentru care Ionut m-a rugat sa scriu azi e pentru ca la 23 de ani m-am casatorit si probabil miscarea asta i s-a parut foarte indrazneata. Probabil una din intrebarile care apar acum este: Esti sigur ca era momentul potrivit pentru asa ceva? Pe scurt, da.
Contextul n-a fost chiar favorabil, pentru ca nu am parinti parlamentari, vamesi sau magistrati, nici apartamente la liber si case de vacanta. Iar gandul unei indatorari colosale dupa eveniment m-a bantuit in fiecare clipa.
Modul de gandire al lumii moderne implica planuri detailate, proiect pe 5 ani, asigurari peste asigurari si multa, multa precautie. Sigur, nu e nimic gresit in a face pasi siguri, dar pasii siguri nu acopera atata distanta cat un salt. Tradus, traiesti foarte sigur, dar nu prea faci nimic.
Acuma sa nu credeti ca am mers la oha cu nunta. Am avut destule planuri facute cu ceva vreme inainte de decizie, dar in acelasi timp aveam multe necunoscute in toata ecuatia, care au ramas necunoscute pana aproape de eveniment.
Totusi, am avut parinti care m-au sprijinit, familie care m-a ajutat, n-am cumparat lucrurile pe care le puteam face singur (ex: decoratiuni, invitatii) si am apelat la toti prietenii mei de fiecare daca cand stiam ca pot sa ma ajute. Am lasat restul necunoscutelor sa fie necunoscute, m-am uitat la viitoarea sotie, am luat-o de mana si am sarit in marea de semne de intrebare. Si nu regret nimic.
Nunta a iesit aproape perfect, datoria care ma bantuia n-a mai aparut, iar acum n-avem nici grija unei locuinte.
Sa nu credeti ca asa s-au sfarsit toate problemele noastre. Cei 2 lei din portofelul meu atesta ca viata e destul complicata si ca traiul fara griji e un basm pentru cei mai multi dintre noi. Dar asta n-ar trebui sa ne sperie nici un pic, din contra, ar trebui sa ne impulsioneze sa vrem mai mult de la viata noastra.
La urma urmei, prezentul de azi a fost, candva, viitorul ala incert si infricosator.
Biscuim, Măria Ta! 
25 februarie 2010 at 8:20 am
omul cu nevasta lui/
da ocol pamantului .:)
e bine casatorit-stabilitate emotionala,
nu mai trebuie sa faci pick-up…
25 februarie 2010 at 8:27 am
nu stiu de ce dar mi-am amintit de momentele nuntii mele. Seamana mult cu cea descrisa de taktu. Bani putini, lume multa de invitat si multe de organizat dar nici nu mi-am putut imagina ca va iesi asa de bine treaba asta cu nunta. Toti prietenii ne-au sarit in ajutor.
Bravo lor. Bravo taktu.
25 februarie 2010 at 12:44 pm
Deci cum e nunta asa e si viitorul, nu?!?… Are sanse sa iasa bine si foarte bine, mai ales daca ai si cu cine te insura!!!…:))
27 februarie 2010 at 9:03 am
[…] Taktu a venit cu o solutie la care nu m-as fi asteptat. E rau in Romania, insa, daca risti, daca te arunci ai o sansa. Daca nu […]
27 februarie 2010 at 6:39 pm
felicitari inc-odata. si daca tot veni vorba, imi cer scuze pentru graba cu care m-am ras cu 5 min inainte sa intru in sala :))
5 martie 2010 at 4:09 pm
hmmm.. la 23 de ani nunta???
5 martie 2010 at 11:25 pm
da mă da, ce te miri :))
13 martie 2010 at 5:38 pm
stai să apară sucii jrs. să vezi atunci distracţie 😀
15 martie 2010 at 6:21 pm
Si eu am facut nunta cam pe la aceasi varsta, mai precis la 24 de ani. Daca as privi in urma sa imi fac inca odata calculele, sigur mi-ar da cu minus sub radical. Chiar leafa cu care am inceput, mi-e imposibil sa o intind peste toate nevoile noastre.
Dar ce sa vezi: totul a fost perfect. De la nunta petrecuta cu prietenii, la apartamentul in care am stat in primii doi ani fara chirie, la toti cei 6,5 ani petrecuti DOAR impreuna cu sotia mea iubita.
Daca as mai face acest pas inca odata, si la aceasi varsta? CU SIGURANTA!
Bravo Don Felipe! Cum zicea brazarele Talosh: trebuie sa ne luminam, sa ne facem curaj si sa ne asumam raspundearea. Chiar daca asta implica si o anumita sansa de a gresi!