Extrema doi – parintii

Posted on

Intr-una din zilele trecute am poposit cu niste prieteni la un restaurant pentru o gura de vorba si niste suc.  Mi-a atras atentia in mod deosebit o scena ce se desfasura la una din mesele vecine.  La prima vedere ceva dragut. Mama sau bunica, nu pot sa-mi dau seama impreuna cu pruncul.  El la vreo 7-8 ani invartea o masinuta pe masa in timp ce mama ii taia feliute de pizza si i le indrepta spre gura. Tot ce trebuia el sa faca era sa deschida gura si sa mestece.. asta bineinteles daca nu-i era prea greu.

Sper sa nu zic o prostie, dar scena asta mi-a adus aminte de vizitele care le mai faceam cu cei din Xtension la Siret, la spitalul celor cu probleme mintale. Acolo cand mergeam si dadeam o portocala, trebuia intai sa o curatam si sa dam cate o felie pe rand, ca nu cumva sa se innece vreun pacient de pe acolo. Ei chiar aveau probleme si nu puteau sa manance singuri.. Sa aiba Dumnezeu mila si de ei..

Stiu, comparatia e cam dura, putin prea dura poate.. Insa poti creste un copil care mai tarziu va ajunge un retard, nemedical vorbind, in doua feluri: neavand grija de el si avand grija prea mare de el..

Inca mi-e greu sa definesc.. si inca ma intreb.. care-or fi limitele echilibrului in meseria de parinte?

PS: tot timpul am apreciat pe nenea Nicu Sofronie pentru ca si-a facut meseria de parinte intr-un mod exceptional – nu stiu cum, dar vad rezultatele – sper sa-l conving candva sa scrie un guestpost despre asta🙂

10 thoughts on “Extrema doi – parintii

    Andrei said:
    Februarie 16, 2010 la 10:17 am

    Ma iara ai iesit pe strada ca sa studiezi fel si fel de personaje pentru blog ? Buy a life😛
    Want to sell a life … interested ?:)

      ionut andrisan responded:
      Februarie 16, 2010 la 10:22 am

      ba, macar cand ies pe strada fac ceva folositor – nu ma imbat ca porcu :))

        Andrei said:
        Februarie 16, 2010 la 12:41 pm

        ba macar eu beau …cu bun simt, pe cand tu … stai si te hlizesti la noi :p

        ionut andrisan responded:
        Februarie 16, 2010 la 12:44 pm

        @ andrei: da am zis eu ceva de tine ma? :))

    Adrian said:
    Februarie 16, 2010 la 10:24 am

    sunteti de belea:))

    Ovi said:
    Februarie 16, 2010 la 11:09 am

    pai portocala numai asa se mananca… te poti ineca fiind sanity…
    bravo pt voluntariat…

    off topic…
    http://seductiatrupului.ro/explorator/cunoasterea-subconstientului.html

    taktu said:
    Februarie 16, 2010 la 12:11 pm

    subscriu ideii articolului.
    cunosc personaje care au beneficiat de tratamentul cocolositor al parintilor/bunicilor/unchilor si au ajuns in final incapabili sa se descurce singuri. fizic sunt handicapati, nu reusesc sa stranga un surub sau sa taie o felie de paine, iar emotional nu reusesc sa faca fata luarii deciziilor sau clacheaza la cel mai mic stres.

    lasa-ti copilul sa traiasca, sa se loveasca, sa invete singur…

    petruburac said:
    Februarie 17, 2010 la 10:25 pm

    Cred ca nenea Nicu nu te refuza daca-i propui. Nu-i asa ca inca nu i-ai propus?

      ionut andrisan responded:
      Februarie 17, 2010 la 10:47 pm

      n-am avut ocazia- poate cand am sa vin in Suceava😀 – n-am curaj, asa prin telefon

    Luci said:
    Februarie 19, 2010 la 10:29 pm

    Pana la urma tot comportamentu’ unui copil e influentat de cum au avut grija parintii/bunicii de el..
    Cel mai rau imi pare de copiii pe care ii mai duce mintea , dar prost crescuti , pacat de ei! :-s

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s