Extrema doi – parintii

Intr-una din zilele trecute am poposit cu niste prieteni la un restaurant pentru o gura de vorba si niste suc.  Mi-a atras atentia in mod deosebit o scena ce se desfasura la una din mesele vecine.  La prima vedere ceva dragut. Mama sau bunica, nu pot sa-mi dau seama impreuna cu pruncul.  El la vreo 7-8 ani invartea o masinuta pe masa in timp ce mama ii taia feliute de pizza si i le indrepta spre gura. Tot ce trebuia el sa faca era sa deschida gura si sa mestece.. asta bineinteles daca nu-i era prea greu.

Sper sa nu zic o prostie, dar scena asta mi-a adus aminte de vizitele care le mai faceam cu cei din Xtension la Siret, la spitalul celor cu probleme mintale. Acolo cand mergeam si dadeam o portocala, trebuia intai sa o curatam si sa dam cate o felie pe rand, ca nu cumva sa se innece vreun pacient de pe acolo. Ei chiar aveau probleme si nu puteau sa manance singuri.. Sa aiba Dumnezeu mila si de ei..

Stiu, comparatia e cam dura, putin prea dura poate.. Insa poti creste un copil care mai tarziu va ajunge un retard, nemedical vorbind, in doua feluri: neavand grija de el si avand grija prea mare de el..

Inca mi-e greu sa definesc.. si inca ma intreb.. care-or fi limitele echilibrului in meseria de parinte?

PS: tot timpul am apreciat pe nenea Nicu Sofronie pentru ca si-a facut meseria de parinte intr-un mod exceptional – nu stiu cum, dar vad rezultatele – sper sa-l conving candva sa scrie un guestpost despre asta 🙂

Anunțuri

10 responses to “Extrema doi – parintii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: