Primul pas.. asculta

Posted on

 Stii care-i partea interesanta atunci cand nu vorbesti mult? De cele mai multe ori lasi oamenii sa vorbeasca despre ei. 
Nu ma afisez cu viata mea personala.  De cele mai multe ori, oamenii cand incep sa vorbeasca despre ei, nu se mai opresc. Tu asculti, aprobi, dai din cap.. Genul asta de socializare.   Cand cineva te intreaba ce faci, in general se asteapta la un raspuns de genul „bine”.  Cand oamenii iti vorbesc despre ei, in general ai sa vezi pasiune, ai sa vezi cuvinte traite si pentru asta ei asteapta admiratie, compasiune.
Oamenii au nevoie sa fie ascultati.  De-asta lasa biletele inainte sa se sinucida, de-asta sunt aproape 50000 de bloguri in Romania din care banuiesc ca mai mult de jumatate sunt bloguri de frustrari personale. Cand nu erau bloguri, erau jurnale.  Cand nu te mai asculta nimeni incepi sa vorbesti singur. Incepi sa fii ca un Iona in burta unui peste urias. 

E nevoia aia a omului de a-si imparti viata cu cineva; si alearga disperat in stanga si in dreapta, arunca bucati din viata, in speranta ca cineva le va accepta.   La un moment dat o fata anume a incercat sa intre in vorba cu mine.  Dupa urmatoarea propozitie de dupa salut, mi-am dat seama ca ceva e in neregula cu ea.  A inceput sa-mi zica de probleme, a inceput sa-mi spuna de situatii. Am ascultat, am ascultat.. am ascultat.. am incercat sa dau un sfat atat cat am stiut.  Dupa o saptamana mi-a spus ca ma iubeste.   Nu stia nici numele meu de familie. Nu ma iubea pe mine, iubea faptul ca o ascultam. Eram ca eram ca o fiola de algocalmin cand o masea cariata o facea sa se urce pe pereti de durere. 
Raman cateodata uimit de multitudinea de oameni care vin sa-mi ceara sfaturi. Nu sa-mi ceara sfaturi. Vin la mine sa-i ascult.  (Dupa ce termin scoala, daca imi fac un cabinet psihologic, am sa fac o caruta de bani.  Acum ascult oamenii gratuit).  Eu nu inteleg de ce.  De ce au incredere intr-un copil de 21 de ani care abia paseste timid, cu pasi mici spre o realitate urata? Ei au 15, 25, 35, 50 de ani. Toti vor sa fie ascultati..

Cand ai nevoie ca tu la randul tau sa fii ascultat, racnetul inimii tale este inabusit parca de racnetul inimilor lor. Te regasesti in cuvintele lor.  Inveti sa te asculti prin vorbele lor…

Si ascultarea asta e doar primul pas..

10 thoughts on “Primul pas.. asculta

    Ovi said:
    Februarie 10, 2010 la 9:37 am

    iubeste si bun si rau / ca nu stii care-i al tau..

    adi said:
    Februarie 10, 2010 la 10:26 am

    Cam cel mai bun articol al tau de pana acum……

      ionut andrisan responded:
      Februarie 10, 2010 la 10:38 am

      🙂 multumesc

    petruburac said:
    Februarie 10, 2010 la 10:33 am

    Da.

    Cand asculti atent vezi imaginea inimii si poti, daca ai, sa dai o solutie corecta. Cel putin poti sa-ti dai seama ca exista o problema si sa nu mai adaugi una.

    Daca personajul vorbitor e unul intr-o stare buna poti sa-l motivezi eficient sa faca o treaba care e necesara la acel moment.

      Pucca said:
      Februarie 10, 2010 la 6:29 pm

      corect😀 bun post🙂

    Camil said:
    Februarie 10, 2010 la 11:15 am

    Petrea, aburelile astea nici la OTV dimineata nu le mai auzi. Cand nu ai ce lucra, ia du-te matale cu biblia din dotare ce o scoti din buzunarul de la spate din blugi, pe sub casa de cultura, unde se aduna drogatii ce fug de realitate si comunica-le prostelile tale.

    Apropos de post, eu nu mai practic indeletnicirea cu ascultatul pe bune demult. Pe mine ma cautau oamenii in depresie (forme usoare aparent) tot timpul, astfel am cunoscut tot felul de suferinzi, de la paranoici, compulsivi-obsesivi, mistici si chiar schizofrenici, pana la viciati de ultimul grad, alcoolici sau drogati notorii. Ei nu au nevoie de sfaturi, pentru ca acelasi lucru vor face permanent, ei au nevoie de un umar pe care sa se rezeme. Partea proasta e ca in momentele lor pozitive, adica atunci cand nu mai au nevoie de tine, de multe ori nici nu te cunosc, le e oarecum rusine de tine, fiindca le cunosti partile ascunse. Ei, dupa cativa ani de experiente de genul asta si cu fete si cu baieti, paradoxal e ca baietii sunt mult mai suferinzi decat fetele, care isi gasesc alinare in tot felul de superficialitati, cand se mai apropie cetateni de astia de mine, ii trimit la origini, scurt. Nici sa fiu platit nu as mai face asa ceva, doar daca am ceva de exploatat si eu de la ei. Daca sunt de acord sa facem un schimb, un targ, e bine, stiu ca e cinic sa targuiesti suferinta, dar nici eu nu sunt Iisus Hristos, daca nu, nu. Cel mai indicat e sa ii asculti o data, maxim de doua ori, desigur, daca ai chef sa mai aduni o tipologie la colectia anterioara de oameni defecti. Daca nu ai chef, atunci trateaza-ti propriile frustrari, dar nu prin amagiri, remedii indoielnice si facand compromisuri.

      mariusbardan said:
      Februarie 10, 2010 la 4:02 pm

      sa-nteleg ca tu nu vrei sa ajuti astfel de oameni deoarece crezi ca nu poti castiga altceva decat ‘o tipologie la colectia ta’?

        Camil said:
        Februarie 11, 2010 la 11:29 am

        Astfel de oameni nu au nevoie de ajutor. Ei au nevoie de tine doar ca de un figurant in nebunia lor.

    Adrian said:
    Februarie 11, 2010 la 9:21 am

    „De ce au incredere intr-un copil de 21 de ani care abia paseste timid, cu pasi mici spre o realitate urata?”

    Poate pentru faptul ca au gasit la tine exact ce le lipsea, o persoana echilibrata, care sa-i asculte cu placere si sa le ofere suport, o vorba buna, o vorba calda… o persoana care sa-i faca sa nu se mai simta singuri.
    Bafta

    mariusbardan said:
    Februarie 11, 2010 la 8:26 pm

    @ camil: Aici te contrazic. Suferind am fost si eu, dar am stiut sa apreciez si n-am tratat terapeutul ca pe un obiect (si nici acum nu il tratez). Iti dau dreptate ca exista astfel de persoane descrise de tine in lume, insa, e gresit sa generalizezi pe baza catorva cazuri.
    Spui ca noi ar trebui sa ne vindecam singuri, implicit sa ne maturizam. Atunci, parintii n-ar mai trebui sa-si ofere afectiunea in ascultarea propriilor copii, acestia din urma fiind nevoiti sa razbeasca pe cont propriu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s