Starwars vs Ascunsa

Nu pentru ca e un trend si nu pentru ca fiecare blogger veritabil trebuie sa dezbata o anumita serie de teme,  precum o intamplare din scoala, parerea despre clasa politica, articole despre cum sa scrii articole, si asa mai departe.. Ci pentru ca ma preocupa treaba asta. Il stiti pe Leo, da? E fratele al mai mic, din clasa a 3-a. Eu is mai mare ca el cu 12 ani. Ei bine,  e posibil sa-l iau in grija aici la capitala.

Acu, nu-i asta baiul, dar automat m-a dus cu gandul la o copilarie a unui copil care sta la bloc intr-o metropola.. Eu in Suceava stateam in centrul orasului, insa intr-o parte mai retrasa a centrului unde cel mai apropiat vecin era izvorul, apoi imediat dupa izvor era dealul cu paduricea aia unde ne jucam urmariri cand eram mici. Normal ca nu lipseste nici plopul ala mare unde am avut casa in copac si nu lipseste nici gaura aia in deal, mica pestera care am sapat-o cand eram micut.  Putin mai sus e livada unde mergeam si mancam merele cand erau mari cat o corcodusa. Inca se mai aud cainii noaptea cum latra, inca se mai aude cate un cocos dimineata, vara inca mai vezi cate o oaie, cate o vaca la pascut pe acolo, zici ca stai la tara. (Acu toti bucurestenii sa zica in cor : provincia prin definitie e tara! – ha ha).  Mai e si copacul ala care-l foloseam ca turn de control cand ne jucam de-a Stefan cel Mare si turcii. Cand te urci in copacul ala vezi ca din elicopter 2 din cartierele mari din Suceava. Acu se vede si turnul colorat de la mall.  Noaptea se vede ca un Las Vegas cand li-i taiat curentul.  Acolo ne stiu toti vecinii pe o raza de 1 km. Nu doar ca ne stiu, dar ne si raspund la salut fara o greata de-aia de parca ar cere o perfuzie cu helas.  Am avut si joc pe televizor si computer inca de cand eram copil. Cu toate astea alegeam sa ne intalnim toti copiii pe afara sa ne jucam. Aveam trasat cu pacura un teren de fotbal pe strada din fata unde organizam campionatele de fotbal.  Echipa noastra se chema AQUA pentru ca stateam cel mai aproape de izvor.   Pot sa zic ca am avut o copilarie mai plina decat aia cu care se lauda Creanga.  Mi-a permis mediul.

Acum apare contrastul asta evident cu generatia asta de copii care traiesc in virtual de 3 ori mai mult decat in real.  Se trezesc, pornesc televizorul. Isi fac ghiozdanul, isi pun castile in urechi si pleaca la scoala. La scoala se joaca pe telefon toate orele, normal, cu castile in urechi. Cand vin acasa se baga la un Star Wars in retea. Dupa ce se plictisesc mai stau putin pe messenger si pe hi5. Seara se baga la un film. O sa le povesteasca nepotilor cum au trecut GTA-ul si Heroes in copilarie.  

Macar Leo nu-i asa. El inca isi face casa in copac, inca mananca mere verzi din livada, inca se da cu sania, inca se joaca prin padurice si bea apa rece direct din izvor cand e transpirat. Inca vine acasa cu julituri. Filmele si messengerul il cam plictisesc.  Ii plac jocurile pe computer, insa renunta imediat la ele daca e vorba de o bulgareala sau de o ascunsa.        

E o exceptie, asa-i?

Anunțuri

13 responses to “Starwars vs Ascunsa

  • Zinc

    De-ar fi asa si copilul meu m-as bucura enorm. Nu sa urasca PC-ul, dar sa mai vada si ce e pe afara.

    • ionut andrisan

      muta-te din bucuresti :))

      • Zinc

        Daca ma voi muta din Bucuresti, ma mut in strainatate. Nu zic ca in provincie e ca la tara, doar ca nu am atatea oportunitati ca aici. Deci nu cumva sa ziceti ca am zis urat de cei din provincie ca nu e asa, toti suntem la fel de inteligenti, doar ca unele orase sunt mai dezvoltate si altele nu.

      • ionut andrisan

        si oportunitatile astea-s de mai multe feluri… lipsa de oportunitati materiale duce la promovarea altor valori, mai accesibile… de genul relatiile dintre prieteni, familie.. etc.. asta-i un avantaj mare al provinciei fata de Bucuresti. Acu nu zic ca Bucurestiul e rau, ca multumesc lui Dumnezeu si pentru capitala ca aici gasesti o scoala buna, un serviciu bun..

  • Liviu

    Salut Ionut,

    Nu e o exceptie, sper ca te bucuri sa auzi asta.

  • Liviu

    Speranta nu moare niciodata 🙂
    Problema e ca, cel putin la tara, se nasc din ce in ce mai putini copii.Parintii care ar fi trebuit sa ii nasca au plecat la oras.Eu m-am intors de la oras la tara tocmai ca sa imi cresc copilul acolo.

  • Liviu

    Si eu ii multumesc Domnului pentru scoala si serviciul din Bucuresti…in rest am tot ce trebuie acasa la tara, in primul rand toata familia alaturi.

  • petruburac

    Pai eu am crescut la bloc, totusi copilaria a fost extraordinara pentru vacantele de vara le petreceam la sat – Mitocul Dragomirnei – toata ziua cu copii la pascut vacile, baie in iaz cand aveam chef, eram toata ziua in natura…

    Cresterea copiilor depinde totdeauna de parinti/tutori… si de prieteni.
    Daca prietenii il cheama la starwars el acolo merge, daca prietenii il cheama la fotbal alege asta, daca prietenii joaca sah va deveni maestru…:D…

    Daca e vorba sa ai grija de Leo, ai grija ce fel de prieten esti pentru el si ce fel de prieteni are.

    Copiii au nevoie de directionare si supraveghere! Aceasta nu lipsesc niciodata, dar depinde de la cine provin.Fii PREZENT pentru Leo!

  • somerio

    Nu-l aduce frate, lasa-l acolo. La cum ai descris-o tu, acolo e viata adevarata. De fapt, am copilarit la tara… si n-o sa fiu niciodata de acord sa tii copilul inchis intre 4 pereti nenorociti.

    Plus ca in bucuresti n-are ce sa invete bun. Apare anturajul, orasul e mare, oportunitati sunt multe… copilul e mic si dornic de a face lucruri noi. E al naibii de periculos…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: