Nunta vs Inmormantare – partea 1

Se cuvine ca intainte de orice vorba sa multumesc de urari. Nu-mi tin eu ziua de nastere, dapoi ziua de nume, insa, e dragut din partea voastra ca v-ati gandit sa-mi trimiteti o urare.  Multumesc.

Hai sa spunem intai niste cifre..  Am participat in lunga mea viata la 10-15 nunti si cred ca am depasit 100 de inmormantari  (am cantat in corul barbatesc din Suceava si eram invitati de fiecare data cand mai murea cate cineva sa cantam).     Acu, sa zic ce cred eu despre una si despre cealalta.

Nunta.  Participi la un program de biserica pe care nu-l pot generaliza ca-i diferit la fiecare nunta. Dupa program, ne intalnim la restaurantul de la subsolul blocului vecin unde se intampla urmatoarele:
Astepti afara mirii. Clar ca stai cel putin jumatate de ora, pentru ca ei trebuie sa ajunga ultimii. Dupa ce intri, iti cauti loc.  Gasesti loc. Tot timpul esti insotit de prietenul ala care cunoaste pe toata lumea de acolo, asa ca, sta 5 minute cu tine apoi te lasa amanet. Vine aperitivul. Mananci.  Intre timp lautarii s-au instalat si incep cantecele alea tipice. Pentru ca locul e ornat cu baloane, tot timpul se gaseste cineva care sa faca o gluma cica si se apuca sa sparga baloane.  Tu mananci. Pentru ca ti s-au lungi urechile de foame la program la biserica, bagi in tine aperitive cat sa te saturi. Dupa o ora vine si felul 2: ciorba. Stai la masa. Ai facut cunostiinta cu unu la fel de plictisit ca si tine.  Dupa ce se termina intrebarile alea de bun simt de genul – ce scoala faci, unde lucrezi, etc – incepi sa-ti cauti altceva de facut. Spargi un balon. Mananci ciorba.  Vezi unu la microfon care se duce sa zica bancurile alea vechi de 20 de ani care le auzi de fiecare data la fiecare nunta. Vin sarmalele. Deja nu mai poti manca. Te apuci sa joci o rama pe telefon. Vine un nene care spune ca-l cunoaste pe taica-tu. Te intreaba 10 minute de el. Ii raspunzi cu un zambet fals si te asezi inapoi la masa. Vine si friptura. Ai manca pentru ca arata bine, dar nu mai incape. Te uiti la toti cum mananca. Te intrebi cum pot manca oamenii aia atat. Scrii niste mesaje sa mai omori din plictiseala. Nu-ti raspunde nimeni la mesaj. Dupa friptura, mirii se duc la microfon unde isi spun declaratiile de dragoste. Asta e dragut. Noi ii aplaudam.  Dupa declaratii mirii cu nasul, sau stiu eu cine-i ala, incep sa mearga de la masa la masa sa colecteze cascavalul. Au plicuri si pixuri. Trebuie sa pui banii in plic de fata cu ei si tot de fata cu ei sa scrii numele pe plic. Pentru ditamai distractia care ai avut-o merita si ei vreo 100 de euro, nu? ca de.. nu te-ai mai distrat asa de ani de zile.  Vine si desertul. De obicei prajituri de-alea luate cu lada de la metro si o felie transparenta de tort.   Dupa ce se termina tortul, se strang farfuriile de pe masa. Deja stii. Asta inseamna ca trebuie sa pleci acasa. Te-a adus cineva cu masina, dar la intoarcere esti pe contul tau. Nu conteaza ca-i 2 noaptea si nu mai circula nici un autobuz si ca ai dat toti banii la plic si nu mai ai de taxi.  Te pornesti pe jos. Dupa atata distractie, mai incape una: o ora de mers pe jos.

Cam asa au aratat majoritatea nuntilor la care am fost eu. Nu toate, dar majoritatea.  N-am mai fost la o nunta de vreo 3 ani cred. De ce? Simplu. Nu-mi plac nuntile. Acelasi sablon de fiecare data, nici un pic de imaginatie.  

PS: Da, contraziceti-ma, spuneti-mi ca nu-s toate asa, ca voi ati fost la nunti de vis, de-alea cu caleasca in forma de bostan si rochie de mireasa croita de zane din fir de norisor si pulbere de stea..
PS2: Voi astia casatoriti deja stiu ati avut o nunta ca in povesti cum n-a mai avut nimeni. Pacat ca n-am fost sa vad si eu

– Va urma –