Prietenia lui..

Publicat pe

Am avut un prieten.  Era ceva special la el. Avea zeci de oameni care incercau sa intre in anturajul lui.  Avea sute de oameni in anturajul lui. Eu, nici n-am incercat sa ma integrez pentru ca stiam ca acolo e alta patura a societatii. Intr-o zi m-am intalnit cu el intamplator. Ne-am salutat si m-a oprit. M-a intrebat ce fac, cum imi mai merge…,pur si simplu eram confuz.  Mi-a spus ca i-ar placea sa iesim in oras candva sa mai povestim. Am zis – ok – crezand ca e asa, o invitatie generala care n-o sa se intample niciodata.  A doua zi m-a sunat sa iesim. A venit cu masina sa ma ia de acasa. Avea o masina tare faina. Am iesit in oras, am povestit cu el si pur si simplu eu inca asteptam sa ma roage ceva, sa-l ajut la ceva pentru ca asa-s oamenii si asa-s si eu. Ai anumiti oameni pe care ii contactezi doar cand ai nevoie de ceva.   La urma a insistat sa plateasca el consumatia. Cunostea asa de multi oameni ca in ora aia cat am stat in local au venit la masa sa-l salute vreo 5-6 oameni si alti cativa l-au salutat de la distanta.   Dupa ce am povestit m-a dus acasa cu masina. Nu mi-a cerut nimic.   Dupa un timp m-a sunat iar si iar am iesit.  Am devenit prieteni buni. Nu genul ala de prieteni care isi dau telefoane zilnic si se intalnesc de 2 ori pe zi.  Noi ieseam o data la 2 saptamani poate si daca ne intalneam neprogramat mai stateam si mai povesteam.  De multe ori se intampla sa ma intalnesc cu el in centrul orasului iar el sa fie inconjurat de genul ala de oameni cu masini, cu motoare, cu multi bani.  Pur si simplu, iesea din cercul ala si venea la mine sa ma salute.  Era mai mare ca mine cu vreo 3-4 ani cred.   Stiu ca am fost cu un grup mai mare intr-o excursie si el m-a luat pe mine separat sa iesim in oras, desi avea multi altii cu care ar fi putut iesi.   Tot timpul m-am simtit onorat de prietenia lui.  Multi il acuzau ca e cu nasul pe sus, ca nu baga in seama pe toata lumea, ca isi face doar prieteni cu multi bani.  Eu stiam ca nu-i asa.

Eu eram diferit de el. Prietenii mei erau ca mine. Nici rupti in genunchi nici cu multi bani. Ne faceam tot timpul cerculetul nostru cand stateam pe bancile din centru.  Nu discutam despre ce afaceri mai invartim, ci pur si simplu despre ce-am mai facut pe acasa, pe la scoala.  Ce probleme si ce bucurii mai aveam. Lucruri simple.

Stateam cateodata intre prietenii mei si parca se oprea timpul in loc.  Priveam la cele doua cercuri.  Intr-o parte era lumea in care m-am nascut eu.. In cealalta parte era Catalin… Era o lume total diferita.   Nu mai stiam carei lumi apartin.

Acum stiu.. Pentru ca vad un copilas care se joaca in cerculetul lui… Se opreste din joaca si se uita la mine.. Pare pierdut…

Ii zambesc..  si el..   se lumineaza la fata..

Un gând despre „Prietenia lui..

    Scurte de Duminica #42 « ☺ Crok's Blog™ a spus:
    Decembrie 6, 2009 la 12:49 am

    […] altcineva * Inocentul – Traian Basescu, un presedinte cu dosar penal * Ionut Andrisan – Prietenia lui * Kaloo – Un fel de leapsa * Lungu Alin – And the winner will be * Marales – Nu sunt […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s