Trec zile

Se vrea si azi un articol de 5 stele.
De unde atatea stele?
Si face 8 jumatate.. se face 9..  9 jumatate.. 10.. 10 jumate acum.. si tot nimic. Incerc sa scriu un articol dupa un weekend pe care scrie un mare „failure” – sambata am vrut sa donez sange.. asa.. din omenie – m-am trezit cu noaptea in cap, m-am dus si era inchis. Nu mai e sambata program de vreo cateva luni. De acolo m-am dus la magazinul ala de pe Calarasi unde avea gume Turbo. Nu mai aveau. Am venit acasa, obosit.. Am facut o bucatica din raportul care l-am avut de facut weekendul asta. Am scris putin. A venit Ruben la mine. Am inceput sa ne uitam la un film. Am cedat amandoi pe la jumatea filmului si am adormit. Dimineata am fost la biserica. Ar fi trebuit sa merg la facultate, dar nu m-am dus. La amiaza am fost intr-o vizita. M-am intors, si a trebuit sa stau pana seara sa termin raportul. Cand l-am terminat, ochii infundati in orbite, rupt de somn, de oboseala, am adormit. M-am trezit.. Nu mai stiu la ce ora. Tot obosit.. Mi-am pus un film. S-a terminat. In timpul filmului am stat putin de vorba si cu Ovidiu. Mi-a zis bine.. Traiesc prea mult in viitor… 12 noaptea. N-am avut somn. Am stins becul, computerul, m-am intins pe saltea.. si am asteptat. Am asteptat pana am adormit.
Seamana cu o scena dintr-un film frantuzesc in care singura muzica de fundal e ploaia.
De 2 zile ma intreb.. Cand s-au dus vremurile alea in care nu traiam aceeasi zi de 2 ori?

E prea tragic Bacovia?

„Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine –
Cu-un dor de „mâine” sora lor,
Cu-un dor de mine.”