O bicicleta albastra

Eram prin clasa a 9-a.  Imi lipsea ceva ce toata lumea parea sa aiba: o bicicleta. De unde bani? Din alocatie de-abia imi plateam telefonul, vara inca nu venise ca sa muncesc, de la parinti n-am vrut sa cer, pentru ca stiam ca ar fi trebuit un efort considerabil.  Aveam in minte foarte bine schitata bicicleta pe care o vreau: mountain bike  albastru, cu 18 viteze, schimbator de-ala mulat pe coarne pe care-l invarteam de parca as fi accelerat la o motocicleta,  scaun negru, roti cu janta de aluminiu, nelucioasa, frane BUNE, sa imi permit sa merg cu viteza fara riscuri foarte mari.  Daca bani n-aveam, n-aveam de gand sa cer cuiva, n-aveam decat sa ma rog si sa visez.

Crescut in jurul bisericii de mic, m-am invatat sa fiu spiritual, si sa cred in Dumnezeu.  Eram certat cu multe reguli nescrise ale bisericii – de genul purtat costum duminica la program, sa ascult doar melodii cu mesaj religios, etc, insa, nu eram certat cu Dumnezeu, si aveam o mica speranta ca daca ma rog, am o sansa la bicicleta aia.  N-o vazusem decat in reviste. Asa ca, am inceput, in fiecare seara, urcam pe deal si ma rugam pentru bicicleta aia. I-am facut lui Dumnezeu foarte clar, ca ori imi da bicicleta exact cum vreau eu, ori ma lipsesc. Ma mai rugasem eu cand eram si mai mic pentru o bicicleta, si  pentru ca nu i-am zis de care, mi-a dat un pegas antic. Acum, i-am facut clar – ori imi da cum vreau eu, ori ma lipsesc. O luna de zile, seara de seara, inainte sa ma bag in pat, plecam pe deal, si spuneam rugaciunea. Dupa luna asta, nenea Cornel, care are gradina mai sus de noi, vorbeste cu tata, si ii zice ca vrea sa-i facem gardul. Na, stau cu tata vreo saptamana la gardul ala, si la urma, normal plata. Nenea Cornel se intelese cu tata, fara sa stiu, la o bicicleta. Si cand ma cheama tata sa-mi iau banii, imi arata bicicleta. Exact aia albastra, cu schimbatoare exact cum voiam eu, cu piese shimano pe ea, cu jante de aluminiu, nelucioase, cu frane bune, cu 18 viteze.  Nea Cornel o aduse din America, si era prea gras sa se dea pe ea.     

Atunci am inteles: N-am ce vreau, ca mi-i mie lene sa cer o minune.   Dumnezeu nu-i asa zgarcit.

imagine preluata de pe www.scrappyland.com