Prieteni

daniAti incercat vreodata sa va imaginati o viata fara prieteni? Un loc unde toti sunt egoisti, egocentrici, unde fiecare urmareste sa profite de pe urma celuilalt?  Am auzit de multe ori sintagmele alea devenite cliseu „nu exista prieteni adevarati” , „in oameni nu poti avea incredere” , „fiecare isi cauta interesele lui” , si tot felul de propozitii de genul asta; pentru ca fiecare are impresia ca poate fi un om foarte bun… nu… de fapt, orice om are impresia ca este o persoana perfecta, demna de inteles, demna de interesul celor din jur, care nu poate dezamagi, sau daca o face este indreptatit sa o faca, spre diferenta de toti ceilalti care sunt niste lepre si niste lipitori. Asa o fi? (definind increderea, definind prietenii adevarati, definind interesele alea selfiste ajung tot timpul la concluzia ca sunt niste termeni generali, folositi de oameni generalisti.) 

Eu cred ca exista prieteni adevarati, care nu doar ca se incadreaza in prezentarile alea din ppt, spamurile zilnice unde arata 2 poze cu 3 flori si scrie ca un prieten adevarat stie cati purici are cainele prietenului sau, si un prieten adevarat tot timpul imprumuta unghera, fara sa ceara bani.   Cand eram mic, tot timpul priveam cu jind la filmele astea americane, gen American Pie, sau filmele astea unde baietii aveau gasca lor, si se distrau, si nimeni nu lasa amanet pe nimeni, si normal, am zis si eu ca fiecare copil – in America e raiul, in Romania e in cel mai bun caz, un rai ceva mai lights. . Am crescut, si mi-am facut multi prieteni.  Pe de o parte mergeam toata ziua la Ovidiu la serviciu unde mai veneau Vasile, Vanyusha, Riciu, Gabi, Dani, unde bagam o carte, sau vorbeam pana la 4 dimineata, nici eu nu stiu ce, cu care jucam rugby de ne rupeam oasele pe la Voronet,  pe de alta parte, ma intalneam cu Ovidiu L cu care pierdeam zile intregi, ieseam in parc si ne culcam in foisor ;)) , si nu uit nici de Xtension,  cand ne dadeam cu ceolofanul pe partie, cate 20 o data,  de Marius  si tico lui, care nici nu stiu daca mai are trompeta de la atata clanxonat.  Nu, nu uit de Robert, de Marius, de Andrei, de Betu cu care ma prinde dimineata de fiecare data cand mai trec pe acasa.

Nu vorbesc aici de cunostiinte, sa fie foarte clar. Vorbesc de oameni adevarati in care am incredere, pe care-i cunosc,  care ma cunosc pe mine, care si-au lasat foarte mult amprenta in viata mea. Nu oameni de duzina, cu care ma salut pe strada si atat.  Puteti sa-i intrebati si pe aia care n-au sa lase comentarii pe aici.

Si ei nu-s toti.   Ionut, Paula, si Dani. Cu ei merg la Iasi. De fiecare data! :)) Nu stiu ce sa zic despre ei, decat ca, atunci cand cineva rosteste cuvantul „prieten” , la ei mi se duce mintea prima data. Prieteni, da 🙂 Azi e ziua lui Dani si mi-e ciuda, ca azi ar trebui sa mananc tort!  Pff, si inca ce tort! Face Dani un tort.. prajitura de la ikea e minciuna. (Sa vedeti ce mancare buna face Paula! si ce suc bun cumpara Ionut!) :)) Dani, sa fii sanatoasa si fericita! si cand mancati din tortul ala, ganditi-va nu la copiii flamanzi  din Africa , ci la aia pofticiosi din Bucuresti! La multi ani Dani ;;)

PS: as pune poze cu toti, dar de unde atata spatiu .. pun poza cu Dani 😀


7 responses to “Prieteni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: