Bani pentru paduchi

Publicat pe Actualizat pe

Nu i-am urat niciodata. Chiar daca nu le-a lipsit nimic de cand au fost mici. Chiar daca au purtat Nike inca de la 2 ani, au avut bicicleta de la 4 ani, scuter la 12, si masina la 17. Intr-un fel ma hraneam cu lipsa lor de probleme si de griji.  Si-au permis sa aiba uniforma la 400 de lei, si nu un sacou SH la 12 lei, sau unu care i-a ramas mic lui bunicu’, isi permiteau sa plateasca fondul scolii la timp si cateodata sa mai sponsorizeze si balul bobocilor. Normal ca  notele de la scoala erau un fel de medie intre cat ai, ce stii si cat de bine te intelegi cu profesorul respectiv. Nu i-am urat pentru notele lor bune.. chiar nu-mi pasa.  Si au terminat si scoala, si au avut bani sa ia la BAC note mai mari decat mine, si tot nu i-am urat pentru asta. Am fost prieten cu ei.  Ei mergeau in vacanta la munte. Mergeau in toate excursiile organizate cu clasa. Nu-i uram pentru asta, ci chiar ma bucuram pentru ei. Imi placea sa-i ascult cum povestesc despre ce au mai vazut si ce au mai facut. Nu m-am dat nici o clipa deoparte sa zic – acolo e clasa inalta, si noi parlitii, mai in spate. N-am fost cel mai bun la nimic,n-au avut mare profit de pe urma mea, dar cu toate astea, m-au primit in grupul lor. N-am fumat cu ei, n-am baut cu ei, n-am mers in toate cramele cu ei, nu mi-am permis sa vin in fiecare zi la strand cu ei, si cu toate astea, ma chemau de fiecare data. Aveam aceeasi pereche de blugi decolorati de 2 saptamani, aceiasi adidasi din bazar de vreo 8-9 luni, dar nu conta asta. Ii iubeam pentru ca beau doar o gura de suc din toata sticla, restul o imparteau, napolitanele le puneau pe masa, si mancam toti din ele. Toti luam aceleasi note in lucrari, pentru ca ne ajutam intre noi. Toate nebuniile le planificam impreuna. Nimeni n-a raspuns cand a venit directorul si a intrebat cine a incuiat pisica in dulap, cine a turnat apa cu creta pe scaun, cine a copiat de la cine, cine a desenat moaca profesoarei pe tabla.. etc. Cand ne certam cu profesorii, ne tineam partea unii altora, si cand chiuleam, chiuleam toti. Nu, nu toata clasa, ci doar colectivul ei.
Mai erau dintre „parliti”, care nu reuseau sa se integreze, si erau bataia de joc a celorlalti.  Se refugiau in carti, in lucruri care sa le ia atentia de la realitate; nu stiau sa socializeze, chiar daca aveau 10 la romana si la cultura civica.
Au fost marginalizati turnatorii, aia care nu ne ajutau la lucrari, aia care erau doar intre fete toata ziua, aia care mancau singuri in spatele scolii, aia care cand se lua cineva de noi, o luau la fuga. Niciodata nu ne-au placut aia care pupau in fund profesorii si le tineau tot timpul partea, aia care aduceau aminte profesorilor de tema de acasa, si controlorii de teme care nu stiau sa faca si exceptii. Nu ne placeau aia care spuneau ca nu si-au scris, doar ca sa nu putem copia si noi, si nu ne placeau aia care invatau in fiecare pauza.   N-a fost vorba de bani nici o clipa.. cel putin in scoala.. Paduchii s-au transmis, si banii s-au impartit..

3 gânduri despre „Bani pentru paduchi

    annao a spus:
    August 18, 2009 la 2:49 pm

    super fain..:) chiar asa se intampla

    marissa a spus:
    August 19, 2009 la 11:15 am

    iar mi aduce aminte de liceul care tocmai l am terminat…:D

    klubbingman a spus:
    August 22, 2009 la 12:07 am

    dud…citind acest post al tau imi aduc si aminte de anii de liceu si parca si vedeam si eu grupurile noastre …foarte tare cumetre…numai de bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s