Pentru ca trebuie…

Aveam de gand sa scriu altceva azi. Va spun inca de la inceput ca ce scriu e neinteresant, si cel mai probabil nu merita atentia voastra, insa, pentru ca aici e locul meu, cutiuta mea cu jucarii, locul unde pot sa visez, sau sa scriu despre cum mi-as dori sa fie anumite lucruri, sau sa nu fie, locul unde din cand in cand, au voie sa apara masinute de razboi langa papusi barby, si unicorni langa lei, imi permit pe langa realitate, sa-mi mai aduc aminte si la ce visam candva.
Ma gandeam zilele astea.. mentalitatea cu care am crescut.. Imi doream tare mult un telefon anume, dar pentru ca nu mi-l permiteam pe ala, mi-l dadeam la schimb pe al meu pentru unul mai bun, desi nu-mi doream telefonul ala, insa.. simplu, mi se parea mai bun decat ce am. Si o tot lungeam cu compromisuri de-astea, si cu afaceri de genul asta prin care nu reuseam niciodata sa castig ceea ce vreau cu adevarat. Nebunie viata asta..
Cand eram mai mic, mi-am dorit sa continui scoala de muzica, insa a trebuit sa fac ceva mai practic pentru binele viitorului meu. Mi-am dorit cand am mers in tabara, sa ma urc sus pe piatra, si sa stau singur, insa a trebuit sa fiu prezent in colectiv, ca nu cumva sa deprim pe careva cu starea de visator. Mi-am dorit sa plec in Australia, insa, a trebuit sa n-o fac, pentru ca trebuie sa ma limitez la viata reala.. visele sunt pentru nepragmatici, exact cum nu trebuie sa fiu, pentru a ajunge cineva. Mi-am dorit sa fiu diferit, insa, a trebuit sa ajung un om normal, pentru ca e gresit sa fiu diferit sau sa gandesc diferit. Mi-am dorit sa fiu destept, insa, a trebuit sa ascund asta, pentru ca tot timpul as fi parut prea arogant. Mi-am dorit sa mai fiu putin copil, macar inca o zi, insa a trebuit sa fiu matur pentru a ramane pe linia de plutire. Mi-am dorit sa fi avut mai mult timp sa cant, insa, a trebuit sa lucrez, si dupa serviciu a trebuit sa invat. Mi-am dorit sa vin acasa.. de multe ori.. insa, a trebuit sa-mi platesc facturile atunci, si nu mi-au ramas bani sa vin. Mi-as fi dorit sa fi avut, dupa 5 zile de serviciu, un weekend liber, in care sa ma pot odihni linistit, insa nu-mi permit asta. Trebuie sa merg la scoala, sa invat, sa strang multe diplome, ca sa reusesc sa-mi platesc ratele cand am sa fiu mare. Mi-am dorit sa merg in pantaloni scurti la serviciu, dar a trebuit sa port o tinuta ceva mai decenta, ca sa dau dovada de bun simt si de seriozitate. Mi-as fi dorit sa nu am biroul albastru, insa trebuie pentru ca asa il au toti. Mi-am dorit sa inteleg de ce trebuie atatea lucruri pe care nu mi le-am dorit niciodata. De ce trebuie sa lupt inspre alta directie decat cea pe care o doresc? Mi-as fi dorit sa fi fost iubit candva de cineva, dar a trebuit sa invat ca, in viata, tot timpul vor fi unii mai buni ca mine si daca ma lupt cu ei pentru acelasi lucru, pierd. Mi-as dori sa nu stiu exact ce se va intampla in urmatorii 150 de ani din viata mea, insa, a trebuit sa-mi fac un plan precis, si sa realizez ca ceea ce trebuie sa se intample, se leaga prea putin de ceea ce imi doresc. Mi-as dori ca dupa ce fac tot ce trebuie, sa fiu fericit, insa ceea ce trebuie sa ma faca fericit, este ceea ce deja am (si altii n-au), de parca ne-am dori toti aceleasi lucruri. Mi-as dori sa pot da toate lucrurile pe care le am si nu ma fac fericit, altora, care le doresc mai mult decat mine, si mi-as dor sa pot avea eu, ce arunca altii la gunoi. Trebuie prea multe lucruri… Nu mai ramane loc sa-mi doresc.. sa visez.

Anunțuri

5 responses to “Pentru ca trebuie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: