Simfonia iubirii

Luminile stralucesc si o pala de vant caldut isi facu loc printre noi, odata cu ea.Toate privirile se intorc spre usa.Atunci,in fata mea aparu cel mai fin picior,imbracat in pantofi Prada.Ochii imi urca spre corpul perfect si spre rochia rosie, parca imbratisand formele ei perfecte in cel mai armonios mod.Nerabdator, urc mai sus cu privirea.Doream sa vad cine e aceasta misterioasa fata.Raman incremenit.Parul lung si ondulat, de culoarea abanosului i se revarsa peste umerii perfect sculptati.Parca sunt valurile marii, rapindu-mi linistea.Ochii albastrii, glaciali sclipesc ca doua stele pe cerul senin.Buzele pline si voluptoase ma duc cu gandul la ciresele ispititoare.
Toti se feresc din fata ei.Ea paseste incet, mandra si cu privirea ridicata.Cu fiecare pas pe care il face, parca imi paseste pe inima,apasand cat mai insistent.Ajunge in dreptul meu si parfumul ei dulce imi patrunde in nari, ametindu-ma.Privirea ei se indreapta spre mine si doar atat.Am pierdut notiunea timpului, in sala am ramas doar eu si ea.Eu, pierdut si ametit de frumusetea ei.Ea, mandra si constienta de vraja pe care o produce.
Dar ce folos ca…eu sunt doar un biet muritor, iar ea…este intreg Universul.
Ma trezeste din visare melodia care se aude in fundal, un vals.Timpul devine din nou dinamic, iar eu fac tot efortul  sa ma concentrez sa fiu uman.In sala balului lumea incepe sa se danseze, asadar eu ma retrag intr-un colt intunecat de unde pot observa lumea.Cu privirea infrigurata si flamanda dupa ea, o caut.Sta cu un pahar de sampanie in mana si se uita inexpresiv la toti.Sunt gelos pe acel pahar!Traversez sala printre toti acesti dansatori fericiti care si-au gasit locul in viata si indraznesc sa ma indrept spre ea.Apropiindu-ma, simt din nou acel parfum dezmierdandu-mi simturile si ducandu-ma intr-o stare euforica.Cu vocea gatuita de emotie, o invit la dans.Ma masoara cu privirea ei rece ca de gheata, si cu un zambet fortat, accepta.Atingandu-i mana ma infior.Simt cum intreg corpul imi este ca si electrocutat.Daca o simpla atingere de mana ma poate tulbura, oare cum ar fi sa o sarut?As muri dupa aceea?Stiu ca as muri fericit,in orice caz.
Ea observa tresarirea mea si zambeste ironic.Este constienta de emotiile pe care mi le trezeste.Simt ca nu mai am aer, ca ma sufoc.Cu ultimele puteri o conduc spre terasa sa luam putin aer.Inspir adanc si ii marturisesc ca sunt indragostit de ea, ca as vrea sa o fac cea mai fericita fiinta…ca as vrea sa o fac a mea si ea sa fie ingerul meu.
Imi arunca o privire patrunzatoare,  de parca ar trimite spre mine fulgere, si spune cu vocea cea mai melodica din lume ca ea nu se poate indragosti.Ca ea este si va ramane un chip frumos cu un suflet de gheata.Un suflet insensibil captiv in corpul unei zeite.Ma intorc cu spatele pentru o clipa ca sa imi revin si, uitandu-ma din nou spre ea…a disparut.Disperat, observ pe jos esarfa ei cazuta.O ridic si inspir in nari mirosul ei.Aceasta este tot ce mi-a mai ramas.Doar atat.Timpul a inghetat o data cu plecarea ei si tot ce se poate vedea acum e un barbat pe terasa,cu privirea pierduta indreptata in zare si cu o esarfa rosie tinuta strans in maini.Doar atat.

Scris de Alina Ilioi