Dar vreau sa stau eu langa doamna Loredana…

copiiCu o sapca galbena, si cu haine, evident din cele mai ieftine, insa cu un zambet care nu lasa sa ascunda satisfactia din spatele ochilor caprui, alaturi de inca 9 copii, si de „doamna Loredana”, se plimba si el cu metroul. Nu trebuia sa zica nimeni pentru ca se vedea foarte clar, copii de la un centru de plasament.  Era amuzant sa-i vezi pe toti, inghesuiti pe scaunele metroului, cate 2 pe scaun, fiecare incercand sa impresioneze cu ceva.  Era evident ca  „doamna Loredana” era favorita lor. De fiecare data cand aceasta acorda atentia unuia din ei, nici nu puteai descrie cat crestea inima in copilasul ala.  Parinti n-aveau, dar era si ziua lor, si mai mult decat iesirea aia din curtea orfelinatului, era faptul ca au iesit cu educatoarea lor preferata.  E o imagine care imi va ramane in memorie, imagine a unor copii care n-au avut ce am avut eu, dar care au invatat sa se bucure cu putin, cu o iesire din curtea orfelinatului intr-o zi de 1 iunie. Ma ridic de pe scaun, si la clipeala, 3 copii sar de pe locurile lor  sa se puna pe scaunul pe care stateam.. si.. unul din ei, mai lent decat ceilalti, vine si cu o privire rugative.. le zice… „Dar vreau sa stau eu langa doamna Loredana”..

(imagine preluata de pe http://www.internationalservants.com )

Anunțuri

3 responses to “Dar vreau sa stau eu langa doamna Loredana…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: